Interesul pentru mediere şi profesia de mediator este în continuă creştere.
De la apariţia legii medierii în 2006 toţi cei interesaţi de această modalitate de soluţionare
a conflictelor pe cale amiabilă aşteaptă cu nerabdare o alternativă la justiţia clasică.
Dat fiind succesul medierii în Europa şi SUA, aşteptarile sunt mari şi la noi.
Pentru cei nefamiliarizaţi cu acest concept nou, voi prezenta pe scurt semnificaţia medierii.
Medierea este arta prin care o persoană specializată în mediere intitulată mediator, ajută părţile implicate
să transforme un conflict într-o înţelegere. Pare simplu şi în acelaşi timp complicat.
Mediatorul ajută parţile aflate în conflict să genereze opţiuni, le face să înteleagă că au
posibilitatea să aleagă între aceste opţiuni pornind de la ideea că fiecare personă are un punct
de vedere diferit.
Nu există personalităţi similare şi în consecinţă fiecare personă înţelege altfel
o situaţie existentă. De foarte multe ori parţile nu conştientizează situaţia juridică
în care se află lăsându-se orbite de propriul orgoliu. Existenţa atâtor procese pe rolul instanţelor
este determinată de orgolii nemăsurate şi de ideea de victimizare. Fiecare parte a unui proces aflat pe
rolul instanţei se consideră o victimă a celeilalte parţi, aceasta din urmă fiind considerată sursa
tuturor relelor din lume.
Încrâncenarea cu care părţile implicate intr-un proces luptă pentru o hotărâre judecătorească favorabilă este
determinată de în primul rând de imaginea pe care o are o astfel de personă despre partea adversă.
Aceste procese alimentate de orgolii sunt surse continue de stres, dezamăgiri şi de lupte imaginare cu
un "inamic" mai mult inventat decat real. Şi totuşi, în astfel de situaţii mediatorul poate
face parţile să ajungă la o înţelegere?
Răspunsul diferă de la un mediator la altul în funcţie de pregătirea profesională, experienţă
şi calităţile umane ale acestuia precum şi de parţile cu care intră în contact şi
de personalităţile acestora. Medierea este ca un joc de noroc, uneori caştigi, alteori pierzi.
Pentru a avea o mediere reuşită de multe ori mediatorul trebuie să rişte mizând pe analiza
instantanee a personalităţilor părţilor aflate în conflict, prezente la mediere. Sarcina
mediatorului este de a identifica aşteptările fiecarei parţi şi de a încerca să le aducă
într-un punct convergent precum şi de a descoperi temerile parţilor şi a le inlătura pe cele
nefundamentate prin facilitarea dialogului dintre ele.
Uneori, dialogul dintre parţi tensionează şi mai mult raporturile dintre ele, alteori, comunicarea
generează soluţii dintre cele mai neaşteptate. Există situaţii în care, doua persoane care nu
şi-au mai vorbit de ani întregi, în urma unui dialog spontan supravegheat şi de către un mediator,
pot să stingă toate neînţelegerile dintre ele. Cu alte cuvinte, fiecare mediere are un moment cheie,
în care parţile sunt în cel mai apropiat punct posibil de o soluţionare amiabilă. Daca mediatorul
speculează corect acel moment se prefigurează o înţelegere între parţi. Momenul cheie trebuie
"simţit" şi fructificat însa această aptitudine nu se dobândeşte decât prin practică îndelungată
sau este un dat nativ.